• 384

    Biblioteca Centrală Universitară „Mih...
    0 recenzii

  • Înfiinţată în 1835 ca bibliotecă a Academiei Mihăilene, Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu” Iaşi este o instituţie de cultură a cărei evoluţie a transformat-o intr-o componentă principală a vieţii universitare ieşene de astăzi, avand rolul ei distinct, in care funcţiile sale informative şi formative se impletesc cu calitatea de tezaur al miilor şi sutelor de mii de tomuri preţioase pe care le deţine in colecţiile sale.

    Ingloband fonduri care au făcut parte din fostele biblioteci ale Academiilor domneşti (cea mai veche, de pe la 1640, fiinţand la Mănăstirea Trei Ierarhi), actuala Bibliotecă Centrală Universitară "Mihai Eminescu” din Iaşi se bucură de continuitate şi stabilitate incepand cu anul 1835, ca Bibliotecă a Academiei Mihăilene, schimbandu-şi in timp doar denumirea: Biblioteca Universităţii, Biblioteca "Ulpia”, Biblioteca Centrală.

    In cursul unei neintrerupte evoluţii de peste un secol şi jumătate, Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu” a fost nevoită să-şi inchidă in mai multe randuri porţile, fie din pricina lipsei de spaţiu (in 1859), fie a cutremurului din 1940 sau a războiului (in 1944), a avut fondurile de publicaţii risipite sau reduse de calamităţi (ca in cele două războaie mondiale, in timpul crizei economice din 1929-1932, in incendiul din martie 1932). In 1860, prin infiinţarea la Iaşi a primei universităţi din ţară, din bibliotecă a Academiei Mihăilene devine Bibliotecă Universitară, apoi Centrală şi Publică in 1864, din nou Universitară in 1916.

    A funcţionat in clădirea Academiei Mihăilene (astăzi distrusă, intre 1835-1860), in Universitatea veche (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie, pană in 1897), in Universitatea nouă (actualmente sală de studiu a Bibliotecii Universităţii Tehnice "Gh. Asachi”), pentru ca după al doilea război mondial să se mute in clădirea Bibliotecii Fundaţiunii "Regele Ferdinand I”, ale cărei fonduri le inglobează.
    Aceasta din urmă a fost construită intre anii 1930-1934 de inginerul Emil Prager, după planurile arhitectului Constantin Jotzu. Interiorul acestui edificiu este lucrat in marmură de Carrara şi mozaic veneţian, iar exteriorul este impodobit cu impresionante coloane in stil ionic, pilaştri neodorici, mici frontoane triunghiulare şi medalioane cu personalităţi marcante ale culturii naţionale.

    Inestimabilele manuscrise, incunabule, cărţi vechi şi rare, unele purtand semnături ilustre (B.P. Hasdeu, M. Eminescu - care au fost şi directori ai instituţiei, I. Creangă, Şt. Procopiu ş.a.), provin in principal din biblioteci mănăstireşti şi particulare (C. Hurmuzachi, B.P. Hasdeu, Mihail Sturdza, L. Steege, V. Adamachi, Titu Maiorescu, Paul de Gore, Iorgu Iordan etc.), care au intrat in patrimoniul nostru conform legii, prin donaţii sau cumpărături.
    Biblioteca "Mihai Eminescu” inseamnă tradiţie şi continuitate, un centru activ de informare, educaţie multilaterală şi valorificare a unui inestimabil tezaur.

  • Recenzii

    0.0
    (0 recenzii)

    Lasă-ne o recenzie